Fistula perianală este cea mai perfidă afecțiune necanceroasă din totalul bolilor proctologice. Deși este o boală benignă ea se poate comporta în multe situații malign, însemnând progresia bolii dacă nu se efectuează operație, dar și recidiva atunci când operația este efectuată la timp. Întotdeauna fistula perianală apare ca rezultat al unui abces perianal, chiar dacă acesta a fost tratat corespunzător de către chirurg. Odată constituită, fistula perianală reprezintă o boală cronică, care evoluează de sine stătător, dealungul timpului devenind din ce în ce mai complexă. Tratamentul chirurgical care presupune îndepărtarea fistulei este obligatoriu în toate cazurile, cu cât mai precoce cu atât mai eficient. Totuși un procent însemnat de fistule perianale operate ajung la recidivă în primele 3-12 luni de la operație, indiferent de tipul de tratament aplicat. Factorii care prezic recidiva unei fistule perianale operate sunt următorii dar nu numai:
1. Numărul de orificii externe din jurul anusului. Astfel dacă o fistulă are doar un orificiu extern, după operație vindecarea apare în 60-90% din cazuri. Dimpotrivă dacă există două sau mai multe orificii externe vorbim despre o fistulă complexă la care rata de vindecare scade spre 10-30%.
2. Distanța la care se află localizat orificiul extern al fistulei față de anus. Luăm în considerare că orificiul anal este menținut închis de mușchiul sfincter inelar al anusului, față de care o fistulă poate să fie extrasfincteriană și atunci se va găsi la o distanță de peste 4cm față de anus, infrasfincteriană atunci când față de anus orificiul extern se află la sub 1cm, și transsfincteriană atunci când orificiul extern se afla între 1 și 4cm. Cu cât orificiul extern al fistulei este mai îndepărtat de anus, cu atât rata de recidivă este mai mare. Astfel la o distanță de până la 1cm rata de vindecare este de peste 80%, pe când la o distanță de 4cm sau mai mult rata de recidivă este de peste 80%.
3. Lungimea fistulei. Aceasta poate fi determinată numai în timpul operației. Există fistule de 3-5cm care au un prognostic bun, cu o rată a recidivei de doar 20-30%, dar există și fistule lungi de 10-15cm care au un prognostic mai slab, ducând la recidivă de peste 50%.
4. Numărul de operații efectuate anterior. Dacă un pacient a fost operat în antecedente de multiple ori, este mult probabil ca intervenția chirurgicală să nu ducă la vindecare, ci la o recidivă. Cu cât ne aflăm între primele intervenții chirurgicale, cu atât rata de success va fi mai mare.
Concluzii:
1. Atunci când este depistată, fistula perianală trebuie operată.
2. Există multiple modalități de tratament, ceea ce înseamnă ca nici una nu este perfectă. Totuși tratamentul chirurgical care înseamnă îndepărtarea fistulei rămâne suveran, rămânând tratamentul care de-a lungul timpului a adus cele mai mari beneficii și vorbim aici de studii realizate pe milioane de pacienți.
3. Recidiva este statistic foarte frecventă la pacienții cu fistulă perianală. Asta nu trebuie să descurajeze adresabilitatea către medical chirurg, pentru că acesta este singurul care poate să limiteze efectele dezastroase pe termen lung ale acestei afecțiuni benigne, dar cu evoluție potențial malignă numită fistulă perianală.