Schizofrenia și alte psihoze

Ce este schizofrenia?

Schizofrenia este o afecțiune a adultului tânăr, deteriorativă, cu evoluție cronică și afectare socială și funcțională marcată. Vârsta de apariție cea mai frecventă se situează între 15-40 ani, interesând în egală măsură ambele sexe. Se estimează că 1% din populație prezintă simptome de schizofrenie de-a lungul vieții.
Cauzele apariției schizofreniei sunt multiple și se intrică. Rolul factorilor genetici constituie mai degrabă o predispoziție de a dezvolta boala și nu reprezintă o cauzalitate unică. Majoritatea ipotezelor pun accent pe perturbarea mecanismelor neuromediatorilor de la nivelul receptorilor neuronali cerebrali. Alți factori implicați în apariția schizofreniei sunt: factori perinatali, patternuri familiale anormale (asimetria maritală sau sciziunea maritală), comunicarea intrafamilială perturbată, personalitatea, factorii psihosociali.
Debutul bolii poate fi uneori acut, dar mai frecvent el este lent, progresiv (mai ales la adolescenți). Deoarece tânărul nu îşi dă seama că este bolnav, familia sau anturajul trebuie să se sesizeze atunci când apar următoarele modificări comportamentale:

  • insomnii și activități nocturne repetate, cu retragere(izolare) în camera sa
  • scăderea randamentului la școală, sau la locul de muncă
  • accese de manie sau furie distructivă
  • e morocănos cu familia
  • neglijarea propriei persoane, a igienei proprii, a alimentației și aspectului vestimentar
  • religiozitate extremă sau interes față de științe oculte
  • consum de alcool sau de droguri
  • râs prostesc sau exagerat
  • privire fixă, inexpresivă, speriată, agresivă sau timorată
  • frici neobișnuite
  • depersonalizare, derealizare
IMPORTANT

Dacă observați asemenea modificări ale comportamentului în anturaj încercați să convingeți persoana să se prezinte la psihiatru, sau mai sigur sesizați pe cineva din familia acestuia. Acest aspect este important deoarece: pacientul nu recunoaște că aceste fenomene sunt anormale, pacientul nu este conștient că aceste ”tulburări” sunt observate de cei din jur, el nu crede că sunt manifestări ale unei boli psihice.

Principalele simptome ale schizofreniei sunt:

  • tulburări de gândire : tulburări de abstractizare, tulburări in procesarea informației
  • deliruri: convingerea în ceva ce nu este adevărat ( cel mai frecvent delirul de urmărire, persecuție, control și influență)
  • halucinații
  • afecte anormale (depresie, anxietate, aplatizare afectivă, furie)
  • modificări ale comportamentului motor (catatonie, negativism, ecopraxie, agitație psihomotorie)
  • modificări de personalitate
  • pierderea contactului cu realitatea, lipsa autocontrolului, deformarea comunicării interpersonale.

În funcție de simptomele care se conturează există mai multe forme de schizofrenie: paranoidă, hebefrenă sau dezorganizată, catatonică, nediferențiată, simplă și reziduală.
Tratamentul se face doar de către medicul psihiatru. Cu cât istoricul de simptome este mai lung până la inițierea tratamentului cu atât prognosticul evolutiv va fi mai slab. Tratamentul se administrează fie în ambulator (cu sprijinul aparținătorilor care își vor asuma în mod special la început supravegherea administrărilor dozelor recomandate), fie în spital, în funcție de intensitatea și coloratura simptomelor.

IMPORTANT

Pacientul nu recunoaște necesitatea tratamentului, deci îl va refuza și va încerca de câte ori are ocazia să-l întrerupă. De aceea este necesară colaborarea și sprijinul familiei la inițierea și menținerea tratamentului ambulator, precum și terapia psihoeducaționala pe care o va face psihiatrul atât cu familia cât și cu pacientul.

Alte psihoze

Tulburarea delirantă persistentă(paranoia) se caracterizează prin dezvoltarea unui delir cu tematică variată (persecuție, hipocondriac, de grandoare, litigiu, gelozie, etc) de lungă durată. Debutul este de obicei după 40 ani. Evoluția este cronică, iar tratamentul este dificil prin complianța redusă a pacientului, cu rezultate parțiale.

Tulburări psihotice acute și tranzitorii cu sau fără simptome de schizofrenie au un debut acut (sub două săptămâni). Sunt prezente halucinații, deliruri dar și stări emoționale care variază de la anxietate, iritabilitate la extaz și fericire. De obicei un tratament administrat în timp util de către un psihiatru are răspuns favorabil.

Tulburarea schizoafectivă este tot o psihoză în care sunt prezente simptome din seria schizofreniei alături de simptome afective (depresive sau maniacale).(vezi depresia)

Tagged with: