Demența Alzheimer

Ce este demenţa?

Demența este o afecțiune cronică deteriorativă, progresivă și ireversibilă (cu puține excepții când există posibilitatea reversibilității, dacă se înlătură cauza) și se caracterizează prin tulburări psihice și neurologice cu declinul progresiv și ireversibil al activității psihice generale și în special al funcțiilor cognitive și intelective globale. Până la manifestarea clinică evidentă, demența poate fi uneori mascată de automatisme sociale și profesionale. O observare atentă din partea anturajului sau a medicului de familie poate atrage atenție asupra unor semne discrete: accentuarea unor trăsături de personalitate, labilitate și instabilitate afectivă, irascibilitate, scăderea randamentului profesional sau în activităților gospodărești și familiale.
Este dificil de a diferenția demența ușoară de efectele îmbătrânirii normale, sau de o săracă performanță cognitivă de-a lungul vieții dată de o inteligență scăzută sau de lipsa educației.
Deteriorarea funcției cognitive se evidențiază cel mai precoce prin tulburări de memorie care afectează mai întâi memoria pentru evenimente recente (indivizii uită unde își lasă lucrurile personale prin casă – ochelari, chei, portmoneu, se rătăcesc în locuri anterior bine cunoscute). În cazurile cu evoluție foarte avansată, tulburarea de memorie este severă, pacienții uită date demografice, nu recunosc persoane familiare, iar uneori își uită propriul nume. Pe lângă simptomele cognitive și funcționale în demență apar și simptome psihiatrice diverse de la modificări de dispoziție, tulburări de comportament, modificări de ritm somn-veghe, până la halucinații și ideație delirantă.

IMPORTANT

Tulburările de memorie nu sunt considerate normale la nici o vârstă. Expresii de genul: ”uită pentru că-i bătrân” sau ”n-avem ce să-i mai facem”, folosite din păcate frecvent de aparținători, nu fac decât să întârzie consultul la psihiatru, pacienții fiind aduși în momentul în care prezintă tulburări severe de comportament, inadecvate, aberante pe care familia nu le mai gestionează. Din nefericire in aceste cazuri avansate tratamentul nu prea mai are nici o eficiență. Cereți părerea psihiatrului când observați că un membru de vârsta a treia al familiei ”începe să uite”.

Demențele pot fi de mai multe tipuri ( în funcție de cauză) : demența Alzheimer, vasculară, mixtă, posttraumatică, toxică, tumorală, din infecția cu HIV, Parkinson, din boala Pick, Hungtington, etc.

Demența Alzheimer, cel mai frecvent tip de demență, se manifestă de obicei după 70 ani, existând și cazuri cu debut precoce, sub 65 ani, acestea fiind foarte rare dar cu o evoluție rapid progresivă. Cauzele demenței Alzheimer nu sunt exact precizate. Ca factori de risc trebuie luați în considerare: vârsta, moștenirea genetică, bolile cardiovasculare, diabetul zaharat tip II, inflamația de orice cauză, nivelul educațional scăzut, fumatul, sexul feminin.
Diagnosticul de demență Alzheimer este pus de medicul psihiatru sau neurolog în urma evaluării clinice, evaluării psihologice și efectuării de CT sau RMN cranian, iar simptomele psihice ce însoțesc tulburările de memorie se tratează de către psihiatru.
Demența Alzheimer este o boală cronică care nu se vindecă. Tratamentul existent în prezent poate controla simptomele, poate încetini progresia bolii și îmbunătăți calitatea vieții pacientului, permițându-i să stea cât mai mult timp împreună cu familia sa. Demența Alzheimer evoluează în trei stadii (ușor, mediu și sever), pe o durată în medie între 5 și 12 ani, în stadiile avansate fiind nevoie de multe ori să se apeleze la unități sanitare specializate sau la îngrijiri medicale la domiciliu.

IMPORTANT

Îngrijirea unui pacient cu Alzheimer epuizează aparținătorii atât fizic cât și emoțional. Cereți sfaturi și consiliere de la psihiatrul dumneavoastră.

Tagged with: , ,